Pielea « Sistemul osos
Pielea, sau tegumentul, este mai mult decat un invelis. al corpurilor noastre. Este un organ activ §i elastic, rezistent la umiditate si caldura si care ne protejeaza de radiatiile daunatoare din lumina solara. Este destul de rezistenta pentru a avea o ac^iune protectoare impotriva agresiunilor s.i. totusi, destul de supla pentru a permite mi§carile. Ea conserva caldura sau races.te corpul in func^ie de necesitati, astfel menjinandu-se o temperatura interna constants.
Structura pielii
Pislea este constituita din doua componente pnncipale. Partea externa -epidermul - este formata din mai multe straturi celulare, eel intern profund fiind numit strat generator. In acest strat, celulele se divid constant §i se deplaseaza catre suprafa|:a, unde se aplatizeaza §1 sunt transformate intr-un material numit cheratina §i sunt eliminate in final prin descuamare. Timpul in care o celula din stratul profund ajunge la suprafafa este de trei-patru saptamani.
Acest strat protectiv extern este ferm ata§at de un strat subiacent denumit derm. Papilele dermice patrund in epiderm §i aspectul valurit al jonctiunii dintre cele doua straturi ale pielii da na§tere crestelor papilare, care sunt mai proeminente la varfiil degetelor si determina apanfia amprentelor digitale. Dermul este format din fibre de colagen §i elastina. In interiorul dermului se afla glandele sudoripare, sebacee §i apocrine, foliculii pilo^i, vasele sanguine §i nenii. Ner\ii penetreaza epidermuL dar vasele sanguine raman in derm. Parul §i ductele glandulare tree prin epiderm pana la suprafata.
Fiecare glanda sudoripara este formata dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid in ductul sudoripar, deschizandu-se la suprafata pielii. Secretia glandelor sudoripare este controlata' de sistemul nervos %i este stimulate de emotii, stres sau de necesitati calorice.
Glandele sebacee se deschid in foliculii pilosi §i sunt constitute din celule epiteliale specializate, care produc sebumul, o secrete uleioasa. Sunt foarte numeroase pe cap, fata, piept si spate. Ele au functia de a lubrifia parul si tegumentul §i sunt controlate de hormonii sexuali.
Glandele apocrine se dezvolta la pubertate si sunt prezente la nivelul axilelor, sanilor si Iang5 organele genitale. Ele au un miros specific si sunt o caracteristica sexuala. Cand incep sa se dezvolte, secrete un produs cu o densitate asemSnatoare laptelui. Exista o re^ea fina de termina^ii nervoase in ambele straturi ale pielii, care sunt mai numeroase in mod particular la nivelul pulpei degetului. Ele transmit stimulii de caldur& si atingere la fel ca §i cei de rece, mancSrime §i durere, care pot ini^ia reflexe de protec^ie.
Părul și unghiile
Părul și unghiile sunt doua forme particulare de cheratinS. Desi unghiile sunt produse de celulele vii ale pielii, unghia propriu-zisa este un {esut mort §i nu va durea sau sangera in caz de lezare. Partea vizibila a unghiei este numita Corp unghial §i forma ei este determinata, in parte, de factori genetici. Partea de la baza unghiei, implantata' intr-un §an{ al pielii, este denumita radacina unghiei. Acoperind rSdacina, se gaseste cuticula (eponychia). Structurile exteme ale tegumentului acoperS lunula aflata la baza unghiei.
Stratul celular inferior al pielii ce compune pliul unghiei este denumit matricea generala. C elulele acestuia se divid si cele superioare cresc §i se incarca cu cheratina. Cand celulele mor, devin pfirfi ale unghiei propriu-zise. Daca matricea este putemic afectat&, intreaga unghie se pierde.
Parul este produs de celulele foliculilor pilo§i §i exista doua tipuri: parul fin prezent pe suprafafa corpului, cu excepfia palmelor §i a talpilor, §i p&rul mai gros si pigmentat, prezent la nivelul capului, sprancenelor, barbii §i zonelor genitale.
Partea vizibila a parului se numes.te tija; ea este formata -din celule moarte cheratinizate. Tija este implantata intr-o depresiune tubulara a pielii (folicul). Parul create prin radacina, papila dermica, care se gases.te la baza foliculului, fund alimentata de fluxul sanguin. Daca radacina este lezata, cres.terea parului inceteaza, uneori ireversibil.
Foliculul confine, de asemenea, o glanda sebacee §i mus.chii erectori ai firului de p&r. In condifii de expunere la frig sau stres, ace§ti mu§chi se contract!, determinand constric^ia tegumentului in jurul firului de par §i ridicarea acestora, formand ceea ce se nume§te piele de gaina.
Adutyii au aproximativ 120.000 de fire de par pe cap; rosca^ii au mai pufine, cei blonzi mai multe. Tipul firului de par este variabil: exista par fin si moale, care se intalneste in diferite porjiuni ale corpului; fireie lungi care cresc pe scalp §i fireie scurte si rigide ce compun sprancenele; p&rul negru are structura cea mai rigida".
Forma tijei plrului determina aspectul drept sau ondulat al parului. O tija cilindrica este asocial cu un fir de par drept, iar o tijS ovala cu parul ondulat. tija aplatizata cu un par carlionfat.Celulele care produc cheratina pfirului sunt dintre cele care se divid cu o viteza crescuta. PSrul scalpului create, in medie, cu 1,25 cm (1/2 inci) pe luna\ Cresterea parului nu este continua si la fiecare cinci-§ase luni parul intra intr-o faza de repaus, in timpul careia inceteaza procesul de cre§tere. Radacinile parului restant iau o forma* de trefla §i isj pierd pigmentatia normala. Pana la zece la suta din radacinile parului scalpului se g£sesc in faza de repaus in orice moment. Fireie imbatranite sunt cele care ne raman pe maini cand ne spalam parul. Nu se produce nici o leziune a foliculilor, iar cand radacina a terminat repausul incepe din nou cre§terea normala a parului.
Culoarea pielii
Culoarea pielii se datoreaza pigmentului negru denumit melanina. Melanina se gSse§te, de asemenea. in pSr §i in iris. Ea este formata in celulele denumite melanocite, situate in stratul bazal al tegumentului.
Indiferent de tipul rasial, acelasi numar de melanocite este intalnit in pielea fiecarei fiintei umane. Cantitatea de melanina produsa de aceste celule prezinta man variatii. La rasa neagrS, melanocitele sunt mai rnari si produc mai mult pigment. Funcfia melaninei este de a proteja pielea faja de radiafia solarS; cu cat pielea are o culoare mai inchisa", cu atat sunt mai pu^in probabile arsurile datorate radiatiei solare.
Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul, tirozina, in melanina au loc la periferia melanocitului. Odata format, pigmentul se deplaseaza spre centrul celulei pentru a acoperi §i proteja astfel nucleul celular. Expunerea la lumina ultravioleta, fie prin surse artificiale, fie prin radiafia solara, stimuleaza producerea de melanina prin-tr-un proces fiziologic de bronzare. Are loc fonnarea melaninei, celulele se maresc si culoarea pielii devine mai inchisa. Raspunsul este variabil de la individ la individ, dar toate persoanele, in afara de albino§i, de\in mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina so-lara. Al^i factori care contribuie la colora|ia pielii sunt sangele din vasele sanguine tegumentare si colora|ia galbenS naturala a {esutului. Coloratia pielii poate fi modificata ca urmare a unei stari particulare a nuan^ei sangelui din vasele pielii. Astfel devenim "palizi" in conditii de frica, cand vasele mici se inchid, "ro§ii sau pletorici" la manie datorita cre§terii fluxului sanguin §i cianotici , "albagitri" la frig, cand mare parte din oxigenul din sange este transportat spre {esuturi pe masura ce fluxul sanguin scade.