Oasele « Sistemul osos
Scheletul unui adult este format din aproximativ 206 oase. Oasele prezintă un strat exterior dur şi gros şi un interior moale, măduva.
Oasele sunt la fel de puternice şi rezistente ca betonul şi pot suporta mari greutăţi fără a fi îndoite, rupte sau strivite. Fiind legate între ele prin articulaţii şi mişcate de către muşchii ataşaţi la ambele extremităţi, ele formează spaţii (cavităţi) care servesc la protejarea organelor moi, asigurând în acelaşi timp un grad ridicat de mobilitate. In plus, scheletul reprezintă cadrul care susţine celelalte părţi ale corpului.
Ca oricare alte componente ale organismului, oasele sunt formate din celule. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de ţesut fibros, o substanţă fundamentală relativ moale şi pliabilă. In interiorul acestui cadru există o reţea de substanţă mai dură care dă, prin calcificare, un material la fel de rezistent ca betonul, furnizând soliditate cadrului de ţesut fibros. Rezultatul final este o structură extrem de rezistentă şi cu o flexibilitate remarcabilă.
Formarea canalului medular reduce foarte puţin rezistenţa osului, reducându-i însă, în acelaşi timp, foarte mult greutatea. Aceasta reprezintă o lege naturală a ingineriei structurale din care natura îşi ia toate avantajele în ceea ce priveşte formarea oaselor. Canalul medular conţine măduva osoasă în care are loc producerea celulelor sanguine.
Deşi pare surprinzător, un nou născut are mai multe oase în corpul lui decât un adult. La naştere, scheletul nou-născutului este alcătuit din aproximativ 350 de oase; de-a lungul anilor, unele din acestea fuzionează pentru a forma segmente mai mari. Craniul unui nou născut este un bun exemplu în acest sens; în cursul naşterii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. Dacă craniul acestuia ar fi la fel de inflexibil ca al unui adult, pur şi simplu ar fi imposibil pentru copil să treacă prin canalul pelvin.
Creșterea oaselor
Când oasele zncep să crească, acestea sunt complet solide. Într-un stadiu ulterior, ele dezvoltând canalul medular. După naștere, aceste fontanele se închid treptat. Scheletul unui copil este format nu numai din oase, ci și din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Pe măsura creșterii organismului, se întăresc treptat înspre o consistență osoasă - un proces numit osificare, care continuă și la vârstă adultă.
Procesul de cre§tere are loc printr-o marire a lungimii oaselor brajelor, picioarelor §i a coloanei vertebrale. Oasele lungi ale membrelor au cate o suprafafa de cres.tere la fiecare extremitate s,i acestea reprezinta locul de unde pome§te cre§terea. Suprafata de crestere este formata, in principal, din cartilaj mai mult decat din os §i din acest motiv zona cartilajului de crestere nu este aparenta pe radiografie. Odata ce suprafa^a de cres.tere s-a transformat in Jesut osos, cres.terea in lungime a oaselor se opreste. Suprafetele de crestere se osifica la toate oasele intr-o ordine precisa. Maturitatea completa a scheletului nu se atinge pana la 20 de ani.
Propor^iile scheletului uman se schimba semnificativ pe masura ce acesta se dezvolta. Capul unui embrion de sase saptamani este la fel de lung ca si restul corpului; la nas,tere, capul este inca mare in compara^ie cu restul corpului, dar centrul de greutate este deplasat de la barbia copilului la ombilic. La adult, centrul de greutate se gases.te la nivelul planului transversal situat deasupra simfizei pubiene §i a organelor genitale.
In general, scheletul unei femei este mai usor §i mai mic decat al unui barbat. Pelvisul feminin este proportional mai larg, creand spajiu pentru cresterea fatului in timpul sarcinii. Barbatul are umerii mai largi §i o cusca toracica mai lunga, dar, in contradictie cu credin^a populara, barbatul si femeia au acelasi numar de coaste.
O caracteristica importanta |i remarcabila a oaselor este capacitatea lor
de a create spre o forma adecvata functfei. Acest lucru este important in special pentru oasele lungi, care formeaza scheletul membrelor. Ele sunt mai largi la cele doua extremita^i decat la mijloc, ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe{elor articulare unde acesta este necesar in eel mai inalt grad. Modelarea oaselor are loc in special in timpul cres.terii si persista toata via{a.
Diferite forme și marimi
Exista mai multe tipuri de oase, fiecare fiind proiectat sa func^ioneze in diverse moduri. Oasele lungi care alc&tuiesc membrele reprezinta cilindri de ^esut osos dur, avand in interior maduva moale §i spongioasa. Oasele scurte, care se gasesc la nivelul incheieturii pumnului §i a gleznei, au, in principal, aceeas.i alcatuire ca oasele lungi; dar sunt mai aplatizate, pentru a permite o mai mare varietate a mis.carilc fara o pierdere a rezistentei. Oasele plat sunt formate din doua straturi de £esut oso dur cu un strat spongios intre ele. Form plata ofera protec^ie (cum ar fi craniul) sa o suprafa^a mare de inser^ie pentru un: muschi (cum ar fi creasta scapulara omoplatului). Ultimul tip osos, osi neregulat, apare in diferite forme adaptat specific la func^ia pe care o indeplines,t< Vertebrele, de exemplu, sunt in form cilindrica pentru a asigura rezisten^a \ spa^iul interior necesar pentru maduv spinarii. Oasele care formeaza structur fe^ei prezinta cavita^i umplute cu aer.