Cartilajele « Sistemul osos
Cartilajele sau zgârciul constituie componenta moale, rezistentă, dar în același timp flexibilă, a scheletului corpului. La adulți se găsește mai ales articulații, acoperind extremitățile osoase și în alte puncte strategice ale scheletului, unde netezimea și flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad.
Structura cartilajului nu este aceeas.i in tot scheletul. Aceasta variaza in raport cu functiile specifice pe care le indeplineste. Toate cartilaj ele sunt compuse dintr-o structura de baza, sau matrice, in care sunt incluse celulele, §i din fibre constituite din proteine denumite colagen si elastina. Consistent acestor fibre variaza in diferite tipuri de tesut cartilaginos, dar toate se aseamana prin faptul ca nu confin vase sanguine. In functie de caracteristicile fizice, {esutul cartilaginos se imparte in cartilaj hialin, cartilaj fibros §i cartilaj elastic.
Cartilajul hialin
Cartilajul hialin este un tesut translucid de culoare albastra-alba si, dintre cele trei tipuri histologice, confine cea mai mica cantitate de celule si de fibre. Toate fibrele pe care le confine sunt formate din colagen. Acest tip de tesut formeaza scheletul embri onului § i are o mare capacitate de crestere, care permite nou-nascutului s& ajunga de la dimensiuni de aproximativ 45 cm (18 inci) pana la dimensiunea adultului de 1,80 m (6 picioare). Dupa ce cre§terea s-a oprit, cartilajul hialin ramane intr-un strat foarte striat de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafata extremitatilor osoase la nivelul articula^iilor.
Cartilajul hialin este, de asemenea, abundent in tractul respirator, participand la formarea cavit&tii nazale posterioare (cornete) si, de asemenea, in inelele rigide, dar flexibile ce mconjoarS traheea §i bronhiile care conduc la plamani. La extremitatea coastelor, benzi de cartilaj hialin fac legatura intre coaste §i osul stern: avand un rol in facilitarea expansiunii §i contracfiei toracelui in timpul respiratiei.
La nivelul laringelui, cartilajele hialine sunt implicate nu numai in susfinere, dar §i in mecanismul vorbirii. Pe masura mis.carii, ele cotroleaza cantitatea de aer ce trece prin laringe §i, in consecin^a, timbrul sunetului emis.
Cartilajul fibros
Cartilajul fibros, al doilea tip, este format din mai multe fascicule de colagen care ii confera atat elasticitate, cat §i rezistenta la compresii. Ambele insu§iri sunt necesare la locul in care este prezent, in spe|a intre vertebre. In coloana vertebrala, vertebrele sunt separate intre ele printr-un disc fibrocartilaginos. Discurile intervertebrale protejeaza coloana impotriva traumelor §i fac posibila pozitia ostostatica.
Fiecare disc este constiruit dintr-un invelis. extern fibrocartilaginos, ce inconj oara nucleul pulpos. Portiunea cartilaginoasa a discului, a carui suprafaja este lubrifiata, previne deplasarea vertebrelor in timpul mi^carilor, m vreme ce nucleul pulpos are runctia de absortyie a s.ocurilor. Cartilajul fibros are un rol de conectare intre oase si ligamente; la nivelul centurii pehiene, el unes.te oasele bazinului in articulatia numita simfiza pubiana. La femei. acest cartilaj are o important particulara, deoarece devine mai lax sub influenza hormonilor secreta^i in timpul sarcinii, pentru a permite trecerea capului fatului.
Cartilajul elastic
Cel de-al treilea tip de cartilaj, eel elastic, is,i datoreaza denumirea prezenjei fibrelor de elastina; ca §i a celor de colagen in structura sa. El este compact, dar flexibil si intra in constitutia epiglotei, care acopera intrarea in caile respiratorii in timpul deglutitiei (inghitirii).
Cartilajul elastic formeaza pavilionul urechii, ca si peretii conductului auditiv extern si ai tubelor Eustachio, care leaga fiecare ureche cu faringele posterior. Impreuna cu cartilajul hialin, cartilajul elastic participa la structura laringelui §i a corzilor vocale.