Urechile « Sistemul nervos
Urechea nu asigură numai simţul nostru auditiv, ci şi pe cel al echilibrului. Este un organ complex, împărţit în trei regiuni: urechea externă, care preia sunetele precum un radar; urechea medie, al cărei angrenaj osos seamănă cu un aparat ce amplifică sunetele care îi sunt transmise; şi urechea internă, care converteşte vibraţiile sonore în impulsuri nervoase şi determină poziţia capului.
Mesajele care rezultă sunt transmise la creier de-a lungul a doi nervi apropiaţi, cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru şi nervul cohlear pentru sunete. Urechea externă şi cea medie sunt implicate în special în auz, dar structurile urechii interne ce interpretează poziţia capului şi sunetul sunt separate, deşi ele se găsesc împreună în acelaşi organ.
Auzul
Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin "vibraţiile moleculelor de aer. Amplitudinea şi energia acestor unde determină intensitatea, care este măsurată în decibeli (dB). Numărul vibraţiilor sau al ciclurilor pe secundă determină frecvenţa; cu cât numărul vibraţiilor este mai mare, cu atât tonalitatea este mai ascuţită. Frecvenţa sunetului este exprimată în cicli pe secundă sau în herţi (Hz).
La persoanele tinere, gama de frecvenţe ce pot fi auzite este aproximativ între 20 până la 20.000 Hz pe secundă, deşi sensibilitatea maximă la sunete este cuprinsă, în medie, între 500 la 4.000 Hz. Pe măsură ce îmbătrânim sau dacă suntem expuşi la sunete cu intensitate excesivă pentru o perioadă de timp, sensibilitatea pentru frecvenţele înalte scade. Pentru a măsura gradul pierderii auzului, nivelul normal al auzului este definit printr-un standard internaţional. Acuitatea reprezintă diferenţa în decibeli între cel mai slab sunet perceput şi sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru.
Urechea funcţionează ca un captator (urechea externă), amplificator (urechea medie) şi transmiţător (urechea internă).
Pavilionul porţiunea elastică, este cel care cooptează sunetele. în centrul acestuia există un canal osos ce conduce la timpan. Pereţii canalului secretă o substanţă ceroasă pentru a preveni uscarea şi descuamarea pielii. Amplificatorul este reprezentat de un angrenaj format din trei osişoare. Acestea sunt ciocănelul, care vine în contact cu timpanul; scăriţa, care este ataşată de urechea internă; şi nicovala, un os mic, care face conexiunea între cele două. Acest sistem amplifică de 20 de ori mişcările timpanului.
De la urechea medie pleacă un canal îngust, denumit tuba Eustachio, care se deschide în spatele amigdalelor, ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele feţe ale timpanului.