Tendoanele « Sistemul muscular
Tendoanele joacă un rol important într-o gamă variată de mişcări. În principiu, tendonul uneşte partea activă sau corpul muşchiului cu structura - un os - care va fi mobilizata. Forţa de contracţie a fibrelor musculare este concentrată şi apoi transmisă prin tendon, realizând tracţiunea structurii interesate şi realizând astfel mişcarea.
Tendoanele sunt extensii specializate ale muşchilor şi sunt formate din ţesut conjunctiv, care leagă fasciculele de fibre musculare şi care se unesc şi se extind în afara muşchiului sub forma unui cordon inextensibil. Ele au puţine terminaţii nervoase, flind, în principal, ţesuturi inactive şi cu o vascularizaţie săracă. La o extremitate, ele se formează din corpul muşchiului iar la cealaltă extremitate se fixeaza de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structura osoasă.
Există mai multe tendoane localizate aproape de suprafaţa corpului şi care pot fi simple cu uşurinţă. De exemplu, ligamentele posterioare ale articulaţiei genunchiului care controlează flexia genunchiului. Tendoanele sunt, de asemenea, întâlnite acolo unde există un mare număr de articulaţii care efectuează mişcări într-un spaţiu relativ mic, deoarece ele ocupă mult mai puţin spaţiu decât muşchii. Astfel, ambele feţe ale mâinilor şi picioarelor conţin un întreg set de diferite tendoane. Muşchii ce acţionează aceste tendoane sunt situaţi la distanţă de nivelul braţelor şi picioarelor.
Un tip particular de tendon se află în conexiune cu ţesutul muscular care formează peretele inimii, favorizând acţiunea de pompă a acesteia. Aici, benzi dense de ţesut fibros formează structuri solide în interiorul muşchiului cardiac, care îi conferă o structură mai fermă.
Teaca tendinoasă este un manşon cu perete dublu care izolează, protejează şi lubrifiază tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redusă la minimum. Spaţiul dintre cele două straturi ale tecii tendinoase conţine lichid aşa încat ele alunecă cu uşurinţă unul peste celălalt.
Organismul nu poate efectua mişcari repetate de acelaşi tip fără apariţia unei leziuni sub formă de inflamaţie. Aceasta se întamplă deoarece perioadele de repaus sunt necesare pentru înlocuirea lichidului lubrifiant. Dacă acest lucru nu se întampla şi sistemul funcţioneaza făra o lubrifiere adecvată, cele două straturi ale tecii încep să se erodeze. Continuarea mişcarii va produce durere şi va determina un sunet numit crăcment. Acesta este mecanismul care stă la baza condiţiei denumite tenosinovită - inflamaţia tecii tendinoase. Utilizarea rapidă şi neobişnuită a unui set particular de muşchi are o probabilitate mare de a duce la tenosinovită.