Proprietățile mușchilor « Sistemul muscular
Proprietățile fundamentale ale muşchilor sunt: elasticitatea, plasticitatea, excitabilitatea şi contractibilitatea.
Elasticitatea. Reprezintă proprietatea muşchiului striat scheletic de a reveni la forma iniţială după începerea acţiunii forţei care a determinat extensia sa.
Plasticitatea. Reprezintă proprietatea muşchilor netezi vicerali de a-şi menţine constantă tensiunea la diferite grade de distensie.
Excitabilitatea. În repaus, sarcolema fibrei muculare este polarizată. Potenţialul de membrană al fibrei este de -80 la -100 mV. Acţiunea unui stimul fizic, chimic, electric sau "in situ" numai a influxului nervos produce depolarizarea sarcolemei.
Între stimularea fibrei muculare sau a muşchiului în totalitate şi apariţia contracţiei există un interval de timp de 1 ms, numit periodă de lantenţă. Influxul nervos, venit prin fibrele motorii, este transmis fiecărei celule musculare din cadrul unităţilor motorii prin intermediul plăcii motorii.
Placa motorie sau sinapsa neuro musculară are ca mediator chimc acetilona. Mediatorul determină depolarizarea sarcolemie şi producerea potenţalului de placă, ce se răspândeşte prin sistemul tubulr de membrane şi apoi prin reticulul sarcoplasmic al celulei musculare.
Durata de propagare a undei de depolazizare de-a lungul fibrei este de 2-5 ms la viteza de 12 m/s. Înacest interval de timp, fibra se află în perioada refractară, ceea ce însamnă că, dacă frecvenţa stimulilor este ridicată, fibra nu va putea răspunde la fiecare dintre aceşti stimuli.
În cazul muşchilor viscerali, excitantul nu mai este influxul nervos, ci depolarizarea spointană a unora dintre fibre. Plăcile motorii lipsesc. Transmiterea influxului de la o celulă la alta lipsesc prin punţile existente între celule.
Contractibilitatea. Reprezintă proprietatea muşchiului de a răspunde prin contracţie la acţiunea unui stimul. Contracţia se desfăşoară în mai multe faze:
- eliberarea Ca din reticulul sarcoplasmic datorită depolarizării membranei acestuia şi ceştereii permeabilităţii ei. Această fază reprezintă cuplarea excitaţiei cu contracţia;
- cuplarea actinei cu miozina şi formarea actomiozinei, proces de activare favorizat de Ca;
- scindarea ATP-ului produs prin oxidare aerobă în ciclul Krebs, datorită acţiunii enzimatice a complexului actomiozinic;
- faza de contracţie constă în scurtarea formaţiunilor contractile ale sarcomerelor, prin alunecarea filamentelor de actină printre cele de miozină, mecanism glisant de apropierre a discurilor întunecate, cu consum energetic. Dureazăîntre 10 şi 40 ms;
- faza de relaxare constă în repolarizarea membranelor şi reintroducerea, cu consum energetic, a Ca în RE, deci reinstalarea stării de repaus.
La o excitaţie, muşchiul răspunde printr-o contracţie simplă, secusa muculară. Aceasta se întâlneşte rar în organism. Durata acesteia diferă în funcţie de tipul de muşchi.
Contrcţiile unice sau repetate de scurtă durată utilizează energia produsă în repaus prin oxidarea celulară a substanţelor energetice şi acumulată sub formă de ATP şi CP (cretinfosfat). Cretinfosfatul asigură, pe termen scurt, refacerea ATP.
Stilularea repetată a muşchiului în faza de relaxare determină apariţia contracţiilor tetanice: tetanos incomplet sau complet, în funcţie de frecvenţa stimulilor. Aceasta predomină în activitate motorie a organismului. Efortul muscular de lungă durată (peste un minut) epuizează rezervele de ATP şi CP, duă care se intesifică respiraţia celulară mitocondrială, care asigură energia necesară. În acest caz, oxigenul este insuficient, motiv pentru care oxidrea glucozei se realizează în cea mai mare parte anaerob; se crează o "datorie de oxigen" şi o acumulare de acid lactic, toxic pentru muşchi.
Perioada de refacere. După efort, procesele oxidative se mai păstrează intense o perioadă necesară refacerii rezervelor de ATP şi Cp şi metabolitării acidului lactic. Acum plămânii pot asigura necesarul de O2, deci repiraţia celulelor musculare este integral aerobă. Spunem că în această periodă se achită "datoria de oxigen".